În cadrul primei sesiuni din prima zi a colocviului, Lorena-Valeria Stuparu, CS III dr., ISPRI ‒ Academia Română, a susținut comunicarea „Multivalența Labirintului: închideri și deschideri ale spațiului, timpului și conștiinței de sine”.
Premisa a fost aceea potrivit căreia, inițial imagine în care nivelul mitologic și nivelul istoric se întretaie (loc al pierzaniei, o construcție cu drumuri înșelătoare care ascund ieșirea), constituit în simbol universal prin devenire hermeneutică, labirintul poate exprima destinul și istoria (dincolo de situațiile-limită individuale). Interpretările lui Mircea Eliade adaugă noi conotații filosofice acestui simbol: acesta poate semnifica o conștiință închisă în propria-i subiectivitate, o rătăcire prin memoria personală, ignoranța sau o viață lipsită de repere fundamentale, dar și prizonieratul într-un spațiu concentraționar și într-un timp al terorii istoriei. La Eliade, ieșirea din labirint este echivalentă cu aflarea sensului trăirilor și întâmplărilor individuale, revelații (spirituale), trecerea de la ignoranță la cunoaștere, dar și cu o evaziune din istorie – condiționarea prin excelență.
https://www.fssp.uaic.ro/departamente/filosofie/evenimente/spatiu-locuire-memorie
