„Orwell – intelectualul anti-intelectual”, Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu”, Bucureşti, 2017.
Autori: Viorella Manolache; Ian Browne
Invitat: prof. univ. dr. Cătălin Ghiţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova
Lansarea volumului Orwell – intelectualul anti-intelectual (volum amplasat contextual şi integrat dinamicii apariţiilor Editurii ISPRI, 2017), deschisă şi moderată (în sensul susţinerii unei dialog în priză directă) de către prof. univ. dr. Dan Dungaciu, Directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, Bucureşti i-a reunit pe co-autorii acestuia (cercetător ştiinţific III, dr., Viorella Manolache şi cercetător – traducător, Ian Browne) și pe invitatul special al Evenimentului, prof. univ. dr. Cătălin Ghiţă (Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova), în prezența unui auditoriu avizat (cercetători, profesori, studenţi, masteranzi şi doctoranzi).
Liantul conductor al intervenţiilor referitoare la volum a vizat deconspirarea unei „tentative decisive care constă în identificarea și rezolvarea lacunelor de receptare a lui Orwell şi a operei sale, în spaţiul ştiinţific românesc – Orwell nefiind (până la momentul publicistic semnalat) subiectul vreunei cărţi exclusiv dedicate operei sau vieții sale”, precum şi evidenţierea structurii, politicii şi a mecanismelor de „valorizare a accepției personale de filtrare, nedesprinsă de fundalul particular (genuin) al autorilor – o primă perspectivă românească, o a doua britanică, dar şi de selectare și accentuare a temelor/ariei de interes prevăzute în cercetare, Orwell fiind perceput ideatic, revăzut și investigat printr-o grilă specifică, proprie autorilor”. Efectul scontat a avut în vedere, potrivit Viorellei Manolache, „configuraţia unei cercetări în dublou, care, deşi îşi conservă structura bipartită, fiind dispuse pe/în două părţi distincte, se completează, se întrepătrund şi rezonează nefractura(n)t la prezentarea profilului și a operei lui George Orwell. Ambele părţi – Retroutopia lui George Orwell şi Orwell – scriitor satiric şi socialist – susțin ipoteza directoare a volumului, care îl consideră pe Orwell mai mult decât autorul unei datări particulare – 1984 – şi, astfel, propun organizarea și desfășurarea unui amplu survol jurnalistic, eseistic, literar, filosofic şi politic”. Autoarea a oferit detalii cu privire la titlul convenit și atribuit volumului, care decretează drept „anti-intelectuală doar experienţa/experimentul orwell-ian, intelectualismul structural confirmându-i atributul de gânditor ghidat de maximă putere intelectuală sau de intelectual care nu agreează formele instituţionalizate ale vieţii intelectuale”.
Ian Browne a evidenţiat opiniile diferite care asigură structural tematica volumului: dacă Viorella Manolache „îl privește pe Orwell printr-un obiectiv cinematic postmodern, adoptând o abordare sintetică bazată nu numai pe studiul aprofundat al criticii britanice contemporane, ci și pe opera unor scriitori ca Z.Bauman, Fr.Jameson şi J.-Fr. Lyotard, drept puncte de referință în examinarea critică a scrierilor autorului”, co-autorul a adoptat „o perspectivă mai analitică, mai … anglo-saxonă a operei scrise a lui Orwell, situând-o în context istoric – atât al redactării, cât și al receptării sale în epocă, analizându-i conexiunile cu tradiția satirică politică existentă în Anglia încă din secolul al XVIII-lea”. Fundamentul interpretării consistă în două unghiuri particulare, susţinând „cu pertinență argumentul potrivit căruia, atât autorul, cât și opera acestuia pot fi pe deplin înțelese doar ținând seama de convingerile sale socialiste și de modul în care utilizează satira”: „Socialismul, pentru Orwell, nu era o doctrină teoretică. Reprezenta experienţa trăită a solidarității umane”; „aproape tot ceea ce a scris Orwell a avut un scop moral. 1984 este poate amar, tulburător şi sumbru; dar este, de asemenea, o carte plină de scop moral”. „Dacă Orwell este încă relevant pentru lumea în care trăim azi”, consideră Ian Browne, „acest lucru se datorează tocmai spiritului său satiric acerb”.
Cartea este plasată sub semnul interogaţiei retorice pe care, la finalul incitantului dialog de idei, Şcoala dictatorilor, Ignazio Silone o atribuia personajului Toma Cinicul – „nouă zecimi din cetăţeni mă urăsc, spunea Cromwell, dar ce-mi pasă, din moment ce numai cealaltă zecime este înarmată?” – şi convine asupra faptului că „George Orwell a demonstrat că dictatorii şi oligarhii se tem nu atât de zecimea înarmată cu pistoale, ci de cea înarmată cu vorbe. Fiindcă, în anumite momente, cuvintele sunt mai puternice decât armele de foc”. Prin urmare, comentariile prezentate şi alocuţiunea rostită de prof. univ. dr. Cătălin Ghiţă au remarcat faptul că, prin „introducerea gândirii estetico-politice a lui Orwell în cultura autohtonă, ca primă monografie ce-i este dedicată explicit, cartea semnată de Viorella Manolache şi de Ian Browne reprezintă o premiera editorială absolută în spaţiul intelectual românesc”. Cătălin Ghiţă a contextualizat „asumarea deschisă a poziţiilor umaniste ale autorilor, caracteristice stângii progresiste europene”, în demersul de a „pune în relief una dintre cele mai curajoase construcţii identitar-sociale pe care le-a oferit unul dintre cei mai lucizi şi de aceea melancolici socialişti britanici”. Astfel, s-au evidențiat „punctele de vedere avansate cu privire la portretul intelectualului anti-intelectual, configurând un demers critico-analitic de primă anvergură”, şi s-a reafirmat subsumarea volumului unei „certe reuşite politico-filosofice”.
