Lorena-Valeria Stuparu, C.S. III, dr. și Gabriela Tănăsescu, C.S. III, dr. la ISPRI au participat pe 26 iunie 2026 la Colocviul Național Frontierele interdisciplinarității: dialoguri între științele sociale și umaniste Ediţia I : Cogniție, gândire, informație, organizat de Facultatea de Științe Sociale din cadrul Universității din Craiova și Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane” Iași, Academia Română, Filiala Iași.
În cadrul Secțiunii I, cele două cercetătoare au prezentat comunicările:
Lorena-Valeria Stuparu, C.S. III, dr., Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române
Este narațiunea în criză? Relevanța unui răspuns indirect: Paul Ricoeur
Gabriela Tănăsescu, C.S. III, dr., Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române
Despre natura creativității și capitalismul creativ. Câteva considerații
În comunicarea sa, Lorena-Valeria Stuparu a arătat că dincolo de dimensiunea imaginativă, chiar și atunci când apelează la memoria consemnată în documente și date exacte, chiar și atunci când este fragmentată în graba lumii contemporane, narațiunea este una dintre expresiile privilegiate ale creativității, însoțind subiectul uman în cunoașterea de sine – deopotrivă prin reperele vieții personale și în context social-istoric mai larg. În volumul Soi-même comme un autre, Paul Ricoeur afirma că înțelegerea de sine este o interpretare a istoriilor pe care oamenii le povestesc despre ei, povești care la rândul lor devin mai clare când le sunt aplicate modele narative împrumutate din istoria propriu-zisă sau din ficțiune (dramă sau roman). Având în vedere această lucrare a lui Paul Ricoeur și altele (precum Temps et récit, Parcours de la reconnaissance), Lorena Stuparu a arătat că nevoia de povestire, de regăsire în anumite modele, de conectare la narațiuni nu a dispărut în lumea contemporană, în ciuda schimbării setului de valori și a haosului instaurat prin digitalizare, cum arată în lucrarea sa Criza narațiunii și filosoful Byung-Chul Han.
Lucrarea Gabrielei Tănăsescu a propus o examinare a tezei că, actualmente, creativitatea este principala sursă de creare a valorii (Richard Florida), „capitalismul creativ”, informațional, care reprezintă „intelectualizarea” și socializarea producției, exprimând „turnura creativă” a epocii noastre. „Noua centralitate” a creativității și a inovației este prezentată nu doar în sfera comunicării și a rețelelor de interacțiune digitală, aflată în dispută pentru generarea și captarea câștigurilor, ci și în cea a deschiderii către diversitatea formelor de viață și noilor instituționalizări (Sarita Albagli). Deopotrivă, sunt prezentate implicațiile majore ale „capitalismului creativ” în privința „precarității” și insecurității condiției capitalului intelectual și social, incluziunii și excluziunii sociale, fragmentării și nomadizării muncii, grupării spațiilor de creativitate în anumite teritorii și rețele, gentrificării și stratificării sociale. Asumpția lucrării a fost că paradigma hegemonică a „capitalismului creativ”, care o înlocuiește pe cea a capitalismul industrial (fordist), este relevantă explicativ nu doar în privința naturii noului capitalism, în care creativitatea, cunoașterea și spațiul virtual au condiția de mărfuri și de sursele de acumulare, ci și în privința procesului de creare, distribuire și control a cunoșterii bazate pe sistemele noi de comunicare și pe tehnologii informaționale.