O prezentare a CSII dr. Henrieta Șerban
Teza de la care pornește investigația Henrietei Șerban este aceea că tehnologia devine ceva mai mult decât un instrument al agențiilor de statistică, fiind un tip de catalizator al unor procese social-politice de reorganizare a puterii (statale, dar și a statului în plan internațional, în relațiile cu alte state, precum și în relațiile cu puternicii „jucători” pe piața tehnologică, informațională și de IT), cu rol central în activitățile statului și transformând aceste activități. De interes este contextul în care este investigat statul astăzi. Dezvoltări și reforme rapide, inovații cvasi-înțelese constituie un tăvălug tehnologic care poate fi un asalt la buna guvernare caracterizată, dar și analizată din perspectiva caracteristicilor „clasice”: eficiență și eficacitate, responsabilitate și „responsivitate” (capacitate relevantă de răspuns), transparență, participare, la care putem adăuga cultivarea încrederii guvernanți-guvernați, în plan implicit ca efect secundar al asigurării eficienței responsabilității, transparenți ți participării în actul guvernamental. Fiecare este un palier analitic. Guvernanța nu e legitimă și nu poate însemna altceva decât bună guvernare. Urmărind cazurile statelor cu succes în digitalizare (Singapore, Coreea de Sud, Estonia, China) cercetătoarea trece la analiza altor studii de caz, tentative care vizează, influențează sau profilează o influență și implicare mai accentuată a tehnologiei în buna guvernare: ION, DIELLA, Insula Sensay cu al ei consiliu guvernator format din 5 inteligențe artificiale modelate după personalități luminoase precum Marcus Aurelius, Nelson Mandela, Eleanor Roosevelt etc. Această derulare de studii de caz surprinde trecerea rapidă cvasi- neobservată și comentată de la digitalizare la algoritmizare. Acest „tăvălug” tehnologic în mare parte un avânt publicitar al companiilor tehnologice propun colaborări agreate printr-o speranță de eficientizare a actului guvernamental, de reducere a birocratizării, care potențial pot afecta statutul cetățeniei și conținutul conceptului de cetățenie, dar și a democrației contemporane aflate în declin (v. cazul cetățenei artificiale Sophia și al „rezidenților” din insula Sensay), precum și sub alte aspecte care trebuie evidențiate și propuse pe agenda dezbaterilor publice, nu doar pe agenda cercetărilor specializate, cât de curând. E-rulemaking, algoritmizarea, nu va rezolva miraculos problemele guvernării mai ales în absența unei culturi democratice și a unui organism civic participativ activ și educat. Democrația digitală este potențial un factor care se așteaptă să crească cooperarea și a demonstrat acest lucru în mai multe ocazii. Dar ca prim pas pregătitor pentru algoritmizare va fi democrația în cele din urmă potențată sau vulnerabilizată?