Warning: A non-numeric value encountered in /home/ispri/public_html/wp-content/themes/Divi/functions.php on line 5841

            Institutul nostru lansează un proiect de reflecție intitulat „Jurnal academic pe timp de criză”. Acesta însumează gândurile, reflecțiile și analizele cercetătorilor noștri în fața crizei de pandemie pe care o străbatem cu toții. Textele publicate în revistele, site-urile sau paginile de Facebook ale Institutului vor fi ulterior publicate într-un volum-mărturie (ISPRI).

 

COVID-19 ca instrument al războiului ideologic. Next Level pentru trolii și „idioții utili” anti-europeni

Articol semnat de Nicolae Țîbrigan

 

Sursa imaginii: EUvsDisinfo.eu

Pandemia de coronavirus este însoțită, pas cu pas, și de o așa-numită „infodemie”  [infodemic – în limba eng.] definită de Organizația Mondială a Sănătății drept „o supraabundență de informații – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”. Aceasta se referă nu numai la un bombardament continuu informațional, dar și la unul emoțional. Tocmai de aceea, dezinformările digitale și miturile referitoare la pandemie se răspândesc cu o viteză mult mai mare decât coronavirusul în sine.

Acum însă, asistăm nu numai la o creștere a vortexului digital dezinformator despre pandemie, ci și la folosirea acestuia ca instrument de propagandă anti-occidentală. Atât Rusia, cât și China depun eforturi considerabile pentru a exploata aceste oportunități oferite de criza coronavirusului, mai ales pe planul războiului informațional. Nu degeaba, în limba chineză, caracterul care înseamnă „pericol” se poate traduce în același timp și ca „oportunitate”. Iar aceste oportunități țin de interesele celor două state atât în Europa, cât și în alte părți ale lumii.

Să ne aducem aminte doar că în plină criză, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei a lansat acuzații la adresa Washingtonului că ar fi răspândit coronavirusul în orașul Wuhan prin intermediul soldaților americani infectați care au participat la Jocurile Militare Mondiale din octombrie 2019, iar acum ar ascunde aceste date de opinia publică. Ori, la o analiză mai atentă a acestei campanii, vom putea observa că scenariul parcă e rescris la indigo după Operațiunea Infektion demarată de KGB în anii 1980 pentru a acuza CIA și Departamentul american al Apărării că ar fi creat și răspândit virusul HIV pentru a „cuceri” și slăbi populațiile din Lumea a treia, inclusiv Uniunea Sovietică.

La acest efort de propagandă anti-occidentală s-a alăturat imediat, într-o formă coordonată, și Rusia. Aceasta folosește mii de conturi de pe rețelele Twitter, Facebook și Instagram asociate cu celebra Agenția de Cercetare a Internetului (Fabrica de troli din Sankt Petersburg) care răspândesc dezinformare anti-occidentală, în tandem cu propaganda Chinei. Potrivit declarațiilor făcute de responsabilii din Departamentul de Stat, trolii ruși operează în mai multe ecosisteme autonome, uneori aflate în competiție chiar, pentru a provoca pagubele pe care le doresc, cu consecințe potențial catastrofale. Instituția europeană de luptă împotriva dezinformării și propagandei (East StratCom Task Force) a estimat că propaganda pro-Kremlin încearcă nu neapărat să „vândă” o idee, ci mai degrabă să inducă un efect de confuzie în rândul publicului – denumit de psihologi și efect de gaslighting, dar și să ocupe spațiul informațional. De exemplu, acolo unde se constată un deficit de informații sau de explicații din partea autorităților, intră în joc propagandiștii pentru a răspândi minciuni și a debusola publicul.

Chiar dacă această campanie a început pe la mijlocul lui ianuarie 2020, când numărul îmbolnăvirilor de COVID-19 în China era de doar 200 de persoane, ea s-a orientat treptat spre „agravarea crizei din sistemul occidental de sănătate publică” în conformitate cu strategia mai mare a Kremlinului de a încerca să submineze statele europene.

Să luăm, spre exemplu, cazul Italiei, unde Rusia și China și-au manifestat interese strategice și economice importante. China nu face altceva decât să strângă acum capital politic și de imagine de pe urma pandemiei în Italia, Serbia și Republica Cehă deoarece e interesată în extinderea proiectului New Silk Road Initiative pentru a transporta mărfurile chineze pe piața UE. În același timp, Rusia amplifică propaganda chineză anti-europeană și realizează un re-branding al imaginii sale șifonate ca „prieten de nădejde la greu”, într-o încercare de a câștiga simpatia politicienilor italieni pe fondul extinderii proiectelor sale energetice în Europa. Business as usual…

Dar dincolo de aceste interese (geo)politice ale celor doi actori, această criză ascunde alte provocări mult mai serioase la adresa stabilității politici a Uniunii Europene. S-ar putea ca după această pandemie, foștii promotori ai globalizării și federalismului european să-și reconsidere vechile valori și principii în favoarea decuplării de lumea globalizată și regrupării în jurul propriilor interese regionale și chiar naționale. Să nu uităm nici de faptul că, atât extremiștii de dreapta, cât și cei de stânga vor dori să profite și ei de capitalul electoral de pe urma crizei pandemiei, existând posibilitatea să se pună de acord pe anumite subiecte pentru a influența peisajul politic european.

Ori, din istorie am învățat că radicalismul poate prospera mai ales în momente de incertitudine publică, frică și susceptibilitate la zvonuri, mituri sau conspirații.

Populiștii de dreapta pun deja accentul pe narațiunea că UE a eșuat, că spiritul de solidaritate european nu mai există, că securizarea granițelor este prioritară și că imigrația este periculoasă pentru europeni. În timp ce reprezentanții extremei stângi vor marja pe ideea că elitele liberale eu eșuat, că diferențele de clasă între cei avuți și cei vulnerabili din punct de vedere social s-au agravat și că această globalizare neoliberală ar fi direct responsabilă de adâncirea acestei prăpastii.

Tocmai de aceea, răspunsurile rapide și pragmatice la adresa răspândirii crizei pandemiei, coroborate cu o comunicare strategică, limitarea și chiar blocarea răspândirii dezinformării interne și externe în spațiul informațional comun european trebuie să reprezinte principalele axe de acțiune ale Uniunii Europene. Nemaivorbind de faptul că una din principalele libertăți ale cetățenilor – „libera circulație a persoanelor” va trebui nu numai restabilită, ci și apărată în fața diverșilor profitori marginali în condițiile depășirii crizei coronavirsului.

Fără aceste măsuri, narațiunile dezinformatoare promovate de propaganda externă riscă să se transforme rapid în discursuri ale unor mișcări sociale, mai ales dacă această criză se prelungește pe mai multe luni, economiile europene se deteriorează, iar clivajele sociale și inter-etnice escaladează.

În timp ce redactam acest articol, canalele de propagandă pro-Kremlin, alături de unele voci locale din Italia, promovau de cu zor narațiunea unui „Italexit”, de parcă asta ar salva acum viețile italienilor în fața virusului ucigător.

De aceea, pe termen mediu, într-o perioadă de post-criză a coronavirusului, e imperativ ca responsabilii și experții de la Bruxelles să evalueze viitoarea direcție politică a Europei, inclusiv prin dezbateri politice, declarații oficiale, barometre și mai multe acțiuni orientate în beneficiul cetățeanului european.

 


Notice: Undefined index: img in /home/ispri/public_html/wp-content/plugins/ct-ultimate-gdpr/includes/views/cookie-group-popup.php on line 199