Institutul nostru lansează un proiect de reflecție intitulat „Jurnal academic pe timp de criză”. Acesta însumează gândurile, reflecțiile și analizele cercetătorilor noștri în fața crizei de pandemie pe care o străbatem cu toții. Textele publicate în revistele, site-urile sau paginile de Facebook ale Institutului vor fi ulterior publicate într-un volum-mărturie (ISPRI).
Este omul un zoon eikonikon?
Articol semnat de Lorena Stuparu
A șasea zi de stat în casă sub interdicția severă de a nu părăsi domiciliul fără un motiv întemeiat.
Nu am găsit traducere în greaca veche pentru „omul digital”, și atunci am înlocuit căutarea cu „omul virtual”, ceea ce este o enormitate (în sensul bun, euristic al cuvântului) tocmai pentru că este și o promisiune: nu atât a ieșirii din politic (cum spunea Pierre Manent referindu-se la Uniunea Europeană ca la o lume postpolitică, o lume a cetățenilor care nu mai au nimic de împărțit între ei – interpretez punându-mi la contribuție nu numai memoria, dar mai ales imaginația), cât a manifestării ca cetățean într-o agora virtuală, unde este ferit de contactul fizic cu adversarii, ceea ce deschide și posibilitatea realizării secularului proiect al păcii și armoniei universale. În ciuda trolilor, a zvoneurilor și răspândacilor de știri false, în ciuda disputelor și a provocărilor.
Ieri (29 martie) am ieșit la Mega Image pentru „Asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie”, după cum am menționat în Declatația pe proprie răspundere. Cum pentru noi cititul „acoperă necesitățile de bază”, m-am asigurat și cu ultimul număr din România literară (13/27 martie 2020) unde la paginile 14-15 am citit interviul intitulat „ABC: demența digitală – o boală a viitorului”, în care opiniile exprimate de Manfred Spitzer contazic ceea ce am afirmat cu optimism mai sus.
Mai precis, la întrebarea lui Cristian Pătrășconiu: „Mediile digitale nu aduc democrație, nu aduc libertate?”, Spitzer răspunde simplu: „Nu. Categoric nu. Dimpotrivă, știm deja că mediile digitale pot fi un mare pericol pentru democrație. Pot fi relativ ușor manipulate de forțe exterioare. În al doilea rând, studiile arată că există o legătură directă între discursul urii de pe rețelele sociale și crimele motivate politic în lumea reală”.
Avantajul este totuși că aici putem alege fără să fim împiedicați de nimeni, zic eu. Dar pentru asta trebuie să avem discernământ. Bazat pe cunoaștere. Evident, o cunoaștere dobândită nu numai din acest mediu. Ci mai ales din mediul virtualității reale în adevăratul sens al cuvântului, nu din acelea rele ale mediului virtual. Pentru că, revin cu o remarcă a lui Manfred Spitzer care nu poate fi contrazisă: „Tendința este să ne folosim tot mai puțin creierele din cauza faptului că ne bazăm tot mai mult pe tehnologiile digitale. Și aceasta nu este deloc, dar deloc bine pentru dezvoltarea noastră mentală”.
Și atunci, ce facem cu omul nostru irenic-digital, virtual, deopotrivă înrobit și eliberat de imagine, care în zilele acestea este chemat să-și trăiască la toate capacitățile condiția lui de ființă virtuală?
Îi prezentăm noi instrucțiuni de supraviețuire, protecție și chiar dezvoltare și participare în acest mediu? Posibil. Aici individul chiar își poate manifesta puterea, chiar dacă nu va fi luată în considerație decât în măsura în care este necesară pentru a demonstra existența democrației reale, bazată pe forța civică. Important este să avem criterii pentru a selecta informațiile și opțiunile. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este expresia unei libertăți nebănuite de semenii noștri din trecut.
Din experiența mea de dinaintea apariției acestei jucării care ne înlocuiește teptat viața reală cu o altfel de viață autentică, trebuie să mărturisesc că de când am devenit conștientă de lume și viață, de univers, de mine însămi și de diferența ontologică, m-am simțit mult mai confortabil în lumea virtuală, decât în lumea reală. Cele mai mari pasiuni le-am trăit în imaginație, citit și scris, de unde, desigur, nu putem deduce natura virtual-digitală a omului, ci numai să sperăm la egalitatea de șanse a lumii digital-virtuale cu lumea vieții care se petrece în afara ecranului, dar este tot mai dominată de forțele acestuia.
Luni, 30.03.2020