Codul Etic și Profesionale al Personalului Contractual din Institutul de Ştiințe Politice și Relații Internaționale "Ion I.C. Brătianu" al Academiei Române

Cuprins

Preambul

CAPITOLUL l

Domeniul de aplicare şi principii generale

CAPITOLUL II

Norme generale de conduită profesională

CAPITOLUL III

Valorile fundamentale

CAPITOLUL IV

Regulile de comportament şi conduita în relaţiile interne

CAPITOLUL V

Buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare

CAPITOLUL VI

Sancţiuni. Modul de soluţionare a reclamaţiilor

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

ANEXĂ

Definiţii

PREAMBUL

Codul etic şi profesional al personalului contractual al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române defineşte valorile şi principiile de conduită care trebuie aplicate în relaţiile dintre angajaţi, în relaţia angajaţilor cu Institutul, precum şi în relaţiile lor cu mediul extern. Acest Cod stabileşte regulile fundamentale de comportament etic şi profesional aplicabile întregului personal al Institutului. Aceste reguli nu se substituie în niciun caz reglementărilor generale aplicabile instituţiilor publice şi domeniului cercetării-dezvoltării.

Codul etic şi profesional va fi afişat la sediul Institutului, fiecare salariat fiind astfel informat de existenţa şi conţinutul său. Fiecare angajat trebuie să respecte prezentul Cod, nerespectarea prevederilor sale atrăgând răspunderea disciplinară a angajatului, în condiţiile legii şi ale Regulamentului de ordine interioară al Institutului.

Codul etic şi profesional al Institutului a fost elaborat în baza următoarelor acte normative: Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare (modificată şi completată prin Legea 398/2006 şi prin O.G. nr. 28/2011); O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu modificările şi completările ulterioare; Legea 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, Legea 477/2004 privind codul de conduită al personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice; Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, art. 310; Statutul Academiei Romane, publicat în M.O. din 14.09.2009; Codul etic al personalului contractual din aparatul de lucru propriu al Academiei Române.

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE Şl PRINCIPII GENERALE

Domeniul de aplicare

Art. 1. (1) Prezentul Cod instituie normele de etică profesională a personalului contractual din Institut.

(2) Normele instituite de prezentul cod sunt obligatorii pentru întreg personalul Institutului.

Obiective

Art. 2. – Prezentul Cod urmăreşte să asigure o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi eliminarea birocratismului excesiv şi a faptelor de corupţie, prin:

• instituirea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei;
• crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între personalul contractual şi instituţie, precum şi între instituţie şi mediul său extern.

Principii generale

Art. 3. – Principiile care guvernează conduita etică şi profesională a personalului contractual al Institutului sunt următoarele:

1) Profesionalismul – principiu conform căruia angajaţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;

2) Prioritatea interesului public – principiu conform căruia personalul contractual are datoria de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea atribuţiilor funcţiei;

3) Imparţialitatea şi independenţa – principiu conform căruia angajaţii sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea atribuţiilor funcţiei;

4) Integritatea morală – principiu conform căruia angajaţilor contractuali ai Institutului le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu moral sau material sau să abuzeze în vreun fel de funcţia pe care o deţin;

5) Libertatea gândirii şi a exprimării – principiu conform căruia personalul contractual din cadrul Institutului poate să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;

6) Cinstea şi corectitudinea – principiu conform căruia în exercitarea funcţiei şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu personalul angajat al Institutului trebuie să fie de bună-credinţă şi să acţioneze pentru îndeplinirea conformă a atribuţiilor de serviciu;

7) Asigurarea libertăţii individuale şi a libertăţii academice; libertatea publicităţii contribuţiei personale în activitatea ştiinţifică;

8) Respectarea adevărului, a demnităţii individuale şi/sau de grup, fără afectarea imaginii Institutului şi a comunităţii academice; respectarea adevărului în documentaţiile de participare la competiţiile pentru obţinerea de finanţări naţionale/internaţionale;

9) Autonomia individuală şi/sau organizatională în desfăşurarea cercetării ştiinţifice şi în utilizarea rezultatelor cercetării ştiinţifice;

10) Dreptul de proprietate intelectuală individuală şi/sau instituţională, precum şi dreptul de proprietate industrială, după caz, în conexiune cu răspunderea publică pentru orice prejudicii determinate de exercitarea ilegală şi imorală a acestui drept;

11) Eliminarea conflictelor de interese şi a situaţiilor de incompatibilitate conform reglementărilor legale şi etice în domeniu;

12) Transparenţa decizională şi asumarea răspunderii publice pentru deciziile strategice; independenţa instituţională faţă de orice politică partizană;

13) Răspunderea autorilor lucrărilor de doctorat, precum şi a îndrumătorilor acestora, pentru denaturarea intenţionată a conţinutului ştiinţific al acestor lucrări şi pentru plagiat;

14) Răspunderea autorilor de lucrări ştiinţifice pentru calitatea ştiinţifică, exactitatea datelor şi originalitatea conţinuturilor, în condiţiile legii;

15) Probitatea intelectuală şi sancţionarea plagiatului;

16) Încurajarea tinerilor în dezvoltarea activităţii ştiinţifice;

17) Egalitatea de şanse;

18) Stimularea creativităţii şi recunoaşterea adecvată a activităţilor performante.

CAPITOLUL II

NORME GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ

Asigurarea prestării unor servicii de calitate

Art. 4. – (1) Personalul contractual al Institutului are obligaţia de a-şi desfăşura activitatea potrivit obiectivelor stabilite de către instituţie, prin realizarea sarcinilor de serviciu conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al Institutului.

(2) În exercitarea atribuţiunilor funcţiilor de încadrare, personalul contractual are obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi a menţine integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea Institutului

Respectarea Constituţiei şi a legilor

Art. 5. – (1) Angajaţii contractuali ai Institutului au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale.

(2) Angajaţii contractuali trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor deţinute.

Loialitatea faţă de instituţie

Art. 6. – (1) Personalul contractual al Institutului are obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul instituţiei, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

(2) Personalului contractual din cadrul Institutului îi este interzis:

1. a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea instituţiei de interes public în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele în care instituţia este implicată;
2. b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care Institutul are calitatea de parte;
3. c) să dezvăluie informaţii care nu prezintă interes public, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
4. d) să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei;
5. e) să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

(3) Dezvăluirea informaţiilor care nu prezintă interes public sau remiterea documentelor care conţin asemenea informaţii, la solicitarea reprezentanţilor unei alte autorităţi ori instituţii publice, este permisă numai cu acordul Directorului Institutului sau a persoanelor delegate de acesta în acest sens;

Libertatea opiniilor

Art. 7. – (1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul contractual din cadrul Institutului are obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În activitatea sa, personalul contractual are obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţat de considerente personale sau de popularitate.

(3) În exprimarea opiniilor, angajaţii Institutului trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

Activitatea publică

Art. 8. – (1) Relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către personalul desemnat în acest sens de conducătorul instituţiei, în condiţiile legii, pe baza Procedurii Specifice „Comunicarea informaţiilor de interes public”.

(2) Persoanele contractuale desemnate să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.

(3) În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, angajaţii participă la activităţi sau dezbateri publice având obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al Institutului.

Activitatea politică

Art. 9. – Personalului contractual îi este interzis să utilizeze numele şi siglele Institutului şi Academiei Române în:

1. a) participarea la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;
2. b) furnizarea de sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
3. c) personalului contractual al Institutului îi este interzis să afişeze, în cadrul instituţiei, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora.

Folosirea imaginii proprii

Art. 10. Personalului contractual al Institutului îi este interzisă orice asociere a imaginii proprii cu funcţia deţinută în cadrul instituţiei în scopuri comerciale sau electorale.

Cadrul relaţiilor în exercitarea atribuţiilor funcţiei

Art. 11. – (1) În relaţiile cu personalul din cadrul Institutului, precum şi cu alte  persoane fizice sau juridice, personalul contractual este obligat să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate.

(2) Angajaţii Institutului au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei, prin:

1. a) întrebuinţarea unor expresii jignitoare;
2. b) dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;
3. c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.

(3) Angajaţii Institutului trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi eficientă a problemelor de serviciu care implică relaţii cu oamenii şi să elimine orice formă de discriminare bazată pe aspecte privind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.

Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale

Art. 12. – (1) Personalul contractual care reprezintă Institutul în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu caracter internaţional are obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi instituţiei pe care o reprezintă.

(2) În relaţiile cu reprezentanţii altor state, personalului contractual îi este interzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.

(3) În deplasările externe, angajaţii Institutului sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol; încălcarea legilor şi a obiceiurilor ţării gazdă este interzisă.

Interdicţia privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor

Art. 13. – Angajaţii Institutului nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le sunt oferite personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relaţii de serviciu, care le pot influenţa imparţialitatea în exercitarea funcţiilor deţinute ori care pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcţii.

Participarea la procesul de luare a deciziilor

Art. 14. – (1) În procesul de luare a deciziilor, angajaţii au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.

(2) Angajaţilor le este interzis să promită luarea unei decizii de către instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, către alţi funcţionari din alte instituţii, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.

Obiectivitate în evaluare

Art. 15. – (1) În exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere, personalul de conducere al Institutului are obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei în instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, pentru personalul din subordine.

(2) Personalul de conducere are obligaţia să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propun ori aprobă avansări, promovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcţii ori acordarea de stimulente materiale sau morale, excluzând orice formă de favoritism ori discriminare.

(3) Se interzice personalului de conducere să favorizeze sau să defavorizeze accesul ori promovarea în vreo funcţie pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevăzute la art. 3.

Folosirea abuzivă a atribuţiilor funcţiei deţinute

Art. 16. – (1) Este interzisă folosirea de către personalul contractual al Institutului în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor funcţiei deţinute.

(2) Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni de control, angajaţilor din Institut le este interzisă urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje personale ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane.

(3) Angajaţilor le este interzis să folosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le-au stabilit în exercitarea funcţiei deţinute, pentru a influenţa anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri.

Utilizarea resurselor publice

Art. 17. – (1) Angajaţii Institutului sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii de interes public şi privat a statului, şi private a Institutului, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.

(2) Personalul contractual are obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând Institutului numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei deţinute.

(3) Angajaţii Institutului trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.

Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri

Art. 18. – (1) Orice angajat al Institutului poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea privată a instituţiei, supus vânzării în condiţiile legii, cu excepţia următoarelor cazuri;

1. a) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;
2. b) când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării sau închirierii unui bun.

(3) Angajaţilor Institutului le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a instituţiei, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Drepturi acordate salariaţilor

Art. 19. Salariaţilor Institutului le sunt recunoscute:

• dreptul la plata egală pentru munca egală;
• dreptul la protecţia datelor cu caracter personal;
• dreptul la protecţie în cazul concedierii ilegale;
• dreptul de proprietate intelectuală;
• dreptul la un mediu propice pentru cercetare, competitivitate şi educaţie;
• dreptul de a publica rezultatele ştiinţifice obţinute în cadrul proiectelor la care participă;
• dreptul de a concepe, modifica, extinde sau perfecţiona programele de cercetare în cadrul structurilor organizatorice specifice;
• dreptul de a promova la concursuri şi de a fi promovaţi, în condiţiile legii;
• dreptul egalităţii de şanse şi de tratament pentru dezvoltarea profesională şi personală a tuturor angajaţilor Institutului;
• dreptul de a participa la programe de perfecţionare, naţionale şi internaţionale, precum şi la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, cu sprijin financiar acordat de instituţie;
• dreptul de a dispune de baza materială aferentă desfăşurării în condiţii optime a activităţii de cercetare-dezvoltare (spaţii, fond bibliografic, acces la baze internaţionale de date ştiinţifice, echipamente, consumabile, conexiune la Internetul de mare viteză etc);
• dreptul la recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea meritelor personale şi colective; meritul se stabileşte după implicarea în dezvoltarea cunoaşterii şi în democratizarea societăţii, prestigiul adus instituţiei şi specialităţii în care lucrează, calitatea şi impactul publicaţiilor, câştigarea de granturi cercetare individuală şi instituţională, implicarea în dezvoltarea Institutului, atitudinea faţă de progresul personal.
• dreptul de a desfăşura activităţi didactice, cu înştiinţarea conducerii Institutului;
• dreptul de a face parte din asociaţii profesionale şi din organizaţii neguvernamentale;
• dreptul de a evalua o situaţie profesională şi de a lua decizii în consecinţă;
• dreptul de a refuza participarea la acţiunile ostile privitoare la angajări, acordarea de grade profesionale, promovări, obţinerea de granturi sau contracte, cooperări; dreptul de a refuza participarea la o temă de cercetare, în situaţia în care consideră că tema ar aduce atingeri demnităţii umane sau prestigiului Institutului; dreptul de a refuza aplicarea unei metode controversate de cercetare.

CAPITOLUL III

VALORILE FUNDAMENTALE

Angajamentul

Art. 20. Angajamentul presupune dorinţa fiecărui salariat şi a conducerii Institutului, zi de zi, de a progresa în exercitarea funcţiei deţinute şi de a-şi îmbunătăţi performanţele, conform planurilor de acţiune decise de comun acord pentru a asigura prestarea unor servicii de calitate.

Lucrul în echipă

Art. 21. Personalul contractual trebuie să conlucreze şi să primească sprijin din partea conducerii. Spiritul de echipă trebuie trăit şi exprimat în relaţiile cu ceilalţi colaboratori, indiferent de originea lor culturală sau profesională.

Transparenţa internă şi externă

Art. 22. Pe plan intern, transparenţa înseamnă împărţirea succesului, dar şi a dificultăţilor. Aceasta permite rezolvarea rapidă a dificultăţilor, înainte să se agraveze şi să provoace prejudicii membrilor şi partenerilor Institutului.

Art. 23. Pe plan extern, transparenţa înseamnă dezvoltarea relaţiilor cu partenerii Institutului care trebuie pusă sub o dublă constrângere: a încrederii şi a eticii.

Demnitatea umană

Art. 24. Fiecare persoană este unică şi trebuie să i se respecte demnitatea.

Art. 25. Fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii. Toţi oamenii trebuie trataţi cu demnitate cu privire la modul lor de viaţă, cultura, credinţele şi valorile personale.

CAPITOLUL IV

REGULILE DE COMPORTAMENT Şl CONDUITĂ ÎN RELAŢIILE INTERNE

Art. 26. Reguli de comportament şi conduită în relaţia coleg-coleg.

1. Între colegi trebuie să existe cooperare şi susţinere reciprocă, motivate de faptul că toţi angajaţii sunt mobilizaţi pentru realizarea unor obiective comune, iar comunicarea prin transferul de informaţii între colegi este esenţială în soluţionarea cu eficienţă a problemelor.
2. Colegii îşi datorează respect reciproc, consideraţie, dreptul la opinie, eventualele divergenţe, nemulţumiri, apărute între aceştia soluţionându-se fără să afecteze relaţia de colegialitate, evitându-se utilizarea cuvintelor, expresiilor şi gesturilor inadecvate, manifestând o atitudine reconciliantă.
3. Între colegi trebuie să existe sinceritate şi corectitudine, opiniile exprimate să corespundă realităţii, eventualele nemulţumiri dintre colegi să fie exprimate direct, netendenţios.
4. Relaţia dintre colegi trebuie să fie egalitară, bazată pe recunoaşterea intraprofesională, colegialitate şi performanţă.
5. Înţelegere, respect şi sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale.
6. În relaţia dintre colegi trebuie permanent promovat spiritul de echipă, deciziile fiind luate prin consens, manifestându-se deschidere la sugestiile colegilor, admiţând critica în mod constructiv şi responsabil, dacă este cazul; colegii trebuie să împărtăşească din cunoştinţele şi experienţa acumulată în scopul promovării reciproce a progresului profesional;
7. Obligaţia de asistenţă între angajaţii Institutului, materializată în suplinirea colegială, acordarea de sprijin în activitatea desfăşurată, cooperarea cu bună credinţă în cadrul proiectelor care implică participarea mai multor persoane.

Art. 27. Constituie încălcări ale principiului colegialităţii:

1. a) discriminarea, hărţuirea de gen, etnică sau sub orice altă formă, folosirea violenţei fizice sau psihice, limbajul ofensator ori abuzul de autoritate la adresa unui angajat, indiferent de poziţia ocupată de acesta în cadrul Institutului;
2. b) promovarea sau tolerarea unor comportamente dintre cele descrise în acest articol de către personalul de conducere al Institutului;
3. c) discreditarea în mod injust a ideilor, ipotezelor sau rezultatelor cercetărilor unui coleg;
4. d) formularea în faţa unei persoane fizice din interiorul sau exteriorul instituţiei a unor comentarii lipsite de curtoazie la adresa pregătirii profesionale, a ţinutei morale sau a unor aspecte care ţin de viaţa privată a unui coleg;
5. e) formularea repetată de plângeri sau sesizări vădit neîntemeiate la adresa unui coleg. 

CAPITOLUL V

BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ, DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ Şl INOVARE

Art. 28. (1) Buna conduită în activităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, denumite în continuare activităţi de cercetare-dezvoltare, se bazează pe un ansamblu de norme şi de proceduri destinate respectării acestora.

(2) Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare includ:

1. a) norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
2. b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte organizate din fonduri publice;
3. c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare instituţională a cercetării-dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni din cadrul Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare a persoanelor în vederea acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare;
4. d) norme de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare;
5. e) norme de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii umane, evitarea suferinţei animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic.

Art. 29. (1) Abaterile de la normele de bună conduită, în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:

1. a) confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor ca date experimentale, ca date obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
2. b) falsificarea de date experimentale, de date obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
3. c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităţii de cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a accesului la spaţiile de cercetare-dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori manipularea aparaturii, a echipamentelor, a documentelor, a programelor de calculator, a datelor în format electronic, necesare altor persoane pentru derularea, realizarea sau finalizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare.
4. d) plagiatul şi neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;
5. e) autoplagiatul;
6. f) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ la publicaţie;
7. g) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul acesteia;
8. h) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori metode ştiinţifice nepublicate;
9. i) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare.
10. j) nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea sau participarea la evaluări;
11. k) nerespectarea confidenţialităţii în evaluare;
12. l) discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală ori alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege;
13. m) abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor din subordine;
14. n) abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale din proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate de persoane din subordine;
15. o) abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor din subordine ori pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale pentru soţi, afini ori rude până la gradul al III-lea inclusiv;
16. p) abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte sau rezultate asupra persoanelor din subordine;
17. r) obstrucţionarea activităţii unei comisii de etică, a unei comisii de analiză sau a Consiliului Naţional de Etică, în cursul unei analize a unor abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare din subordine;
18. s) nerespectarea prevederilor şi procedurilor legale destinate respectării normelor de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare prevăzute în prezentul Cod etic şi profesional, în regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului şi în actele normative în vigoare, inclusiv nepunerea în aplicare a sancţiunilor stabilite de către comisiile de etică.

Art. 30. Următoarele situaţii pot de asemenea să atragă răspunderea etică prin asociere pentru abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare;

1. a) participarea activă în abateri săvârşite de alţii;
2. b) cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea comisiei de etică sau a Consiliului Naţional de Etică;
3. c) coautoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sau confecţionate;
4. d) neîndeplinirea obligaţiilor legale şi contractuale, inclusiv a celor aferente contractului de mandat sau contractelor de finanţare, în exercitarea funcţiilor de conducere ori de coordonare a activităţilor de cercetare-dezvoltare.

Art. 31. Datele contradictorii, diferenţele de concepţie sau de practică, diferenţele de interpretare a datelor, diferenţele de opinie sunt factori specifici cercetării-dezvoltării şi nu constituie abateri de la buna conduită. De asemenea, eroarea nu constituie abatere de la buna conduită, în cazul în care este depistată şi recunoscută de către autorul ei.

Art. 32. (1) Sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt analizate în două etape detaliate în prezentul Cod etic şi profesional:

1. a) analiza la nivelul instituţiei în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs, denumită prima etapă;
2. b) analiza la nivelul Consiliului Naţional de Etică, denumită etapa a doua.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. a) sesizările sau contestaţiile care vizează conducători de instituţii şi unităţi de cercetare-dezvoltare ori de instituţii publice, membri ai consiliilor de administraţie, ai comitetelor de direcţie, ai consiliilor ştiinţifice sau ai comisiilor de etică ale instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare ori persoane cu funcţii de demnitate publică, care sunt analizate direct de Consiliul Naţional de Etică.

CAPITOLUL VI 

SANCŢIUNI. MODUL DE SOLUŢIONARE A RECLAMAŢII LOR

Art. 33. (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentului Cod etic şi profesional atrage răspunderea disciplinară a angajaţilor Institutului, în condiţiile legislaţiei naţionale şi europene aplicabile şi ale regulamentelor interne.

Art. 34. – (1) Organul însărcinat cu supravegherea aplicării dispoziţiilor prezentului Cod etic şi profesional este Comisia de etică a Institutului; răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea Comisiei de etică îi revine Institutului.

(2) Componenţa Comisiei de etică, formată dintr-un număr impar de membri, este propusă de Consiliul Ştiinţific şi se aprobă prin ordin al directorului instituţiei. Nu pot fi membri ai comisiei de etică persoanele care ocupă funcţia de director sau secretar ştiinţific. Consiliul Ştiinţific este, totodată, for decizional în ceea ce priveşte înlocuirea/schimbarea unui membru al Comisiei de etică.

(3) Comisia de etică a Institutului are următoarele atribuţii, reglementate printr-un Regulament propriu:

• urmăreşte respectarea Codului etic şi profesional;
• modifică şi completează Codul etic şi profesional, după caz;
• analizează abaterile de la etica academică, conform prevederilor prezentului Cod etic şi profesional, în urma autosesizării sau a sesizărilor primite;
• verifică şi constată eventualele situaţii de incompatibilitate, şi notifică cazurile de incompatibilitate constatate, conducerii Institutului, precum şi celor aflaţi în situaţia de conflict de interese;
• pentru analiza unor probleme presupunând expertiză de specialitate, Comisia de etică a Institutului poate apela la 3-5 experţi de specialitate, din comunitatea ştiinţifică, pe post de arbitri; aceştia sunt propuşi de Comisie şi aprobaţi de Directorul Institutului, iar raportul lor trebuie respectat de către Institut;
• prezintă conducerii Institutului raportul final asupra sesizărilor şi autosesizărilor.

(4) Comisia poate fi sesizată în scris de orice persoană fizică, organ sau organism care a constatat încălcarea normelor de etică de către un cercetător al Institutului. Comisia se poate sesiza şi din oficiu.

Sesizarea va indica în mod explicit numele persoanei care se face vinovată de încălcare, numele celui care face sesizarea şi faptele imputate acestuia.

Sesizările se înregistrează la registratura/secretariatul Institutului.

Comisia nu ia în considerare sesizările anonime.

(8) Comisia se întruneşte ori de câte ori este necesar, prin convocarea preşedintelui acesteia, pentru a analiza sesizările primite sau pentru a analiza modificarea prezentului Cod etic şi profesional al personalului Institutului.

Art. 35. Orice persoană cu funcţie de conducere din cadrul Institutului care primeşte o sesizare privind încălcarea regulilor de etică are obligaţia de a o înainta Comisiei de etică spre analiză.

Art. 36. – (1) După sesizare, comisia citează pentru audiere persoana sau reprezentantul entităţii care a formulat sesizarea şi persoana învinuită.

(2) Comisia poate decide să citeze pentru audiere, la cererea părţilor sau din oficiu, orice persoană care deţine informaţii necesare soluţionării cauzei.

Confidenţialitatea Comisiei de etică presupune că identitatea persoanelor va fi păstrată confidenţială, la cererea acestora.

(3) Audierile au loc în şedinţă secretă, iar membrii comisiei sunt obligaţi să păstreze secretul audierilor şi deliberărilor până la redactarea raportului final.

Art. 37. – (1) În urma cercetărilor efectuate, comisia elaborează un raport.

(2) Atunci când cele sesizate se confirmă în totalitate sau în parte, raportul se înaintează Directorului Institutului cu propuneri privind măsurile ce se impun a fi luate.

(3) Atunci când cele semnalate nu se confirmă, raportul se păstrează la Comisie. O copie a acestui raport se poate înmâna celui învinuit, la cererea acestuia.

(4) În toate situaţiile, persoana care a formulat sesizarea va fi înştiinţată de rezultatul cercetărilor, prin comunicarea unei copii a raportului, de regulă în termen de 30 de zile de la primirea sesizării, cu posibilitatea prelungirii acestui termen cu încă 30 de zile.

(5) Personalul contractual din Institutului nu poate fi sancţionat sau prejudiciat în niciun fel pentru sesizarea cu bună-credinţă a comisiei de etică competente, în condiţiile legii, cu privire la cazurile de încălcare a normelor de conduită.

(6) În cazurile în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente, în condiţiile legii.

(7) Angajaţii contractuali răspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională, creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice.

Art. 38. (1) Procedura stabilită în prezentul document nu poate înlocui cercetarea disciplinară, reglementată de Codul Muncii.

(2) În situaţia în care Comisia de etică consideră că s-au săvârşit abateri disciplinare, sesizează conducerea Institutului în vederea îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute de legislaţia muncii, în cazul personalului angajat, respectiv a condiţiilor din prezentul Cod etic şi deontologic şi a celorlalte reglementări legale aplicabile, în cazul personalului de cercetare asociat.

Art. 39. (1) Pentru abaterile constatate de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare conducerea instituţiei aplică personalului de cercetare-dezvoltare angajat una ori mai multe dintre următoarele sancţiuni, cu respectarea prevederilor legale:

1. a) avertisment verbal;
2. b) avertisment scris;
3. c) retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită;
4. d) diminuarea salariului de bază, cumulată, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
5. e) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control sau ca membru în comisii de concurs;
6. f) destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare;
7. g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

(2) Pentru abaterile constatate de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, conducerea instituţiei aplică doctoranzilor una din următoarele sancţiuni, în funcţie de gravitatea faptei:

1. a) avertisment verbal;
2. b) avertisment scris;
3. c) exmatricularea.

(3) Pentru abaterile constatate de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, conducerea instituţiei aplică cercetătorilor asociaţi şi asistenţilor de cercetare asociaţi una din următoarele sancţiuni, în funcţie de gravitatea faptei:

1. a) avertisment verbal;
2. b) avertisment scris;
3. c) pierderea calităţii de personal de cercetare asociat.

Art. 40. În cazurile în care faptele săvârşite de personalul contractual al Institutului sau de terţe persoane (care s-au aflat sau nu la un moment dat în relaţii contractuale sau de colaborare cu Institutul) întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, precum folosirea necuvenită a siglei Institutului, arogarea de calităţi oficiale/statute de cercetător asociat fără temei legal, în cadrul comunicării externe, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente, în condiţiile legii.

CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII FINALE

Art. 40. Prezentul Cod etic şi profesional va fi îmbunătăţit periodic, în funcţie de activităţile desfăşurate la nivelul Institutului.

Art. 41. – Orice modificare adusă prezentului Cod etic şi profesional, în acord cu reglementările naţionale şi internaţionale în domeniu, va fi adusă la cunoştinţa tuturor angajaţilor Institutului, prin grija Comisiei de etică.

Art. 42. Prevederile prezentului Cod etic şi profesional nu au caracter limitativ, orice alte dispoziţii legale în materie sunt aplicabile categoriilor de salariaţi cărora le sunt adresate.

Art. 43. Prezentul Cod etic şi profesional intră în vigoare la data aprobării.

Art. 44. Prezentul Cod etic şi profesional va fi afişat la sediul Institutului şi va fi înregistrat şi arhivat în Registrul general al procedurilor, regulamentelor, codurilor şi instrucţiunilor aplicabile în cadrul Institutului.

ANEXĂ

DEFINIŢII

Art. 30. În sensul prezentului Cod etic şi profesional, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:

1. coautor al unei publicaţii – orice persoană nominalizată în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice;
2. confecţionarea de rezultate sau de date – raportarea de rezultate sau date fictive, care nu sunt rezultatul real al unei activităţi de cercetare-dezvoltare, ci produsul imaginaţiei;
3. falsificarea de rezultate sau de date – raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a rezultatelor nedorite; manipularea reprezentărilor sau a ilustraţiilor; alterarea aparatului experimental ori numeric pentru a obţine datele dorite fără a raporta alterările efectuate;
4. plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale; omiterea marcajelor clare de citare în text şi a menţionării lucrării-sursă (carte, articol, alt referat, resursă web etc.) în bibliografia finală. Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiţii scurte, considerate de către comunitatea de specialitate ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază, comune, al unui domeniu sau al unei disciplinei. Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare apreciere presupune un anumit grad de subiectivism, este recomandat ca autorii să îşi exercite discernământul în utilizarea unor asemenea sintagme sau definiţii.
5. autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.
6. conflictul de interese – o persoană nu poate participa în mod direct, ca expert evaluator, sau indirect, prin luarea unor decizii nominale de selecţie directă ori excludere a experţilor evaluatori însărcinaţi cu evaluarea unei instituţii, unui proiect, unei oferte sau unui candidat, dacă respectiva persoană face parte din lista de personal a instituţiei, proiectului ori a ofertei evaluate sau a altor proiecte ori oferte depuse spre finanţare în cadrul aceleiaşi linii de finanţare, licitaţii sau cereri de ofertă ori dacă se află în următoarea relaţie cu candidatul sau cu persoanele din lista de personal a proiectelor, ofertelor ori instituţiilor evaluate: sunt soţi, afini sau rude până la gradul al III-lea inclusiv.
7. acţiune ostilă – mijlocirea oricărei acţiuni efectuate pentru a acoperi instituţia sau membrii ei de efectele negative asupra statutului unităţii sau instituţiei de cercetare dezvoltare. Ea se referă la angajări, acordarea de grade profesionale, promovări, obţinerea de granturi sau contracte, cooperări etc.
8. sesizare – înştiinţarea Comisiei de etică despre un caz care trebuie luat în audiere/cercetare cu privire la aspectele de cercetare ştiinţifică.
9. arbitraj – rezolvarea unei dispute asupra fraudei în cercetarea ştiinţifică de către un arbitru. Decizia arbitrului trebuie respectată în Institut.
10. arbitru – persoană juridică sau fizică, cu calificare corespunzătoare, care trebuie să analizeze şi să decidă asupra gradului de culpabilitate al persoanei acuzate de abatere de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
11. comunitate ştiinţifică – grup de cercetători ştiinţifici ai unităţilor sau instituţiilor de cercetare-dezvoltare. În sens larg, totalitatea cercetătorilor ştiinţifici dintr-o ţară, dintr-o zonă a lumii sau din întreaga lume.
12. confidenţialitate – păstrarea secretului asupra cercetării etice aflate în desfăşurare, recent finalizate sau nepublicate asupra persoanei acuzate de fraudă
    şi asupra persoanei care face o alegaţie.
13. eroare – greşeala neintenţionată, datorată insuficientei informări, insuficientei practici profesionale, neglijenţei profesionale sau entuziasmului ştiinţific exagerat; depistarea erorii impune autorului ei obligaţia de a o denunţa public; în cazul lucrărilor publicate, recunoaşterea erorii trebuie făcută în aceeaşi revistă, jurnal etc. în care aceasta a apărut.
14. evaluare – aprecierea rezultatelor cercetării ştiinţifice prin folosirea unor criterii calitative şi cantitative, cum ar fi prestigiul revistei, jurnalului etc., numărul de citări, impactul asupra societăţii, comunităţii ştiinţifice sau asupra mediului ambiant etc.
15. frauda – acţiunea deliberată de confecţionare, falsificare, plagiere, înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice, sau alte procedee care se abat mult de la practicile acceptate de comunitatea ştiinţifică şi care au ca scop obţinerea unui prestigiu ştiinţific, a unor finanţări, a conducerii de proiecte sau a acceptării rapoartelor de cercetare etc.
16. incompatibilitate – situaţia în care se află o persoană juridică sau fizică care are un interes personal şi/sau de grup care influenţează imparţialitatea şi obiectivitatea judecăţilor şi acţiunilor sale în luarea deciziilor, întocmirea actelor şi îndeplinirea atribuţiilor în evaluarea, monitorizarea, realizarea, raportarea activităţilor didactice, de cercetare-dezvoltare, administrative, precum şi în obţinerea şi încheierea de contracte (comerciale, de cercetare etc.); interesul personal reprezintă orice avantaj, material sau de altă natură, urmărit sau obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru soţul/ soţia, rude ori afini până la gradul al III-lea, de către o persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, o funcţie de conducere, gestionare, control, prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor şi informaţiilor la care are acces, în temeiul exercitării acesteia.
17. integritate – calitatea cercetătorilor individuali, a unităţilor şi a instituţiilor de cercetare-dezvoltare şi a asociaţiilor cu preocupări în domeniul cercetării şi/sau valorificării rezultatelor ştiinţifice pentru respectarea demnităţii umane, a valorilor intrinseci ale ştiinţei, respectul faţă de organismele vii şi mediul înconjurător.
18. paternitate – calitatea de autor al unui produs ştiinţific.
19. probitate intelectuală – neacceptarea falsificării de rezultate ştiinţifice, neînsuşirea de idei sau rezultate ale cercetării ştiinţifice, divulgarea conflictelor de interese etc., cu scopul de a nu induce în eroare comunitatea ştiinţifică şi de a nu crea prejudicii societăţii.
20. produs ştiinţific – produs obţinut în urma activităţii de cercetare ştiinţifică.
21. proprietate intelectuală – ansamblul de drepturi exclusive acordate creaţiilor intelectuale; se prezintă sub două forme: dreptul de autor şi proprietatea industrială. Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor.
22. proprietatea industrială se referă la creaţiile tehnice (invenţii, modele de utilitate) şi estetice (desene şi modele industriale), la semnele distinctive asociate produselor (marcă, nume comercial, indicaţie geografică), cât şi la protecţia împotriva concurenţei neloiale.
23. responsabilitate – atitudinea responsabilă a cercetătorilor individuali, a unităţilor şi a instituţiilor de cercetare-dezvoltare, precum şi a publicaţiilor ştiinţifice pentru păstrarea integrităţii în cercetare, dezvoltare şi inovare.
24. sancţiune – măsură punitivă aplicată persoanei fizice sau juridice, care nu respectă reglementările bunei conduite în activitatea de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare.
25. standard ştiinţific – normă sau ansamblu de norme care reglementează buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
26. valoare ştiinţifică – calitatea unui produs ştiinţific de a contribui la progresul cunoaşterii.