Institutul nostru lansează un proiect de reflecție intitulat „Jurnal academic pe timp de criză”. Acesta însumează gândurile, reflecțiile și analizele cercetătorilor noștri în fața crizei de pandemie pe care o străbatem cu toții. Textele publicate în revistele, site-urile sau paginile de Facebook ale Institutului vor fi ulterior publicate într-un volum-mărturie (ISPRI).
Două secole diferite, două continente- Europa și Asia, două pandemii violente: Gripa Spaniolă din 1918 și coronavirus (2019-nCoV)
Articol semnat de Enache TUȘA
Fenomenele pandemice extreme și epidemiile apar sau revin într-un anumit interval de timp cu incidențe și cu un impact major asupra grupurilor umane. Istoria socială consemnează statistici, cauze și eforturi ale autorităților în diferite epoci pentru limitarea sau eradicarea cu totul a unui fenomen natural sau a unei pandemii. Așa s-a întâmplat și în cazul violentei pandemii numită generic „gripa spaniolă” izbucnită în anul 1918 sau în cazul recentei pandemii izbucnite în orașul chinez Wuhan, de unde a fost răspândit un virus extrem de contagios. Acest tip de virus a provocat decesul a peste o sută de mii de oameni fapt care îl plasează în grupa celor mai letale tipuri de infecție. Pandemia izbucnită în China are în centrul ei un coronavirus (2019 nCoV) foarte contagios, care se manifestă sub forma unei pneumonii fără o cauză clară și pentru care vaccinurile sau tratamentele existente nu au niciun efect. Virusul prezintă diferite mutații genetice și a dezvoltat o rezistență la tratament ceea ce crează motive de îngrijorare în sistemele medicale și în mediile adiacente Organizației Mondiale a Sănătății.
Virusologi respectați susțin că pericolul este enorm iar rata de transmitere a infecției este foarte mare în mediile comunitare. Extinderea contaminării cu noul tip de coronavirus a devenit o amenințare începând cu jumătatea lunii ianuarie când numărul îmbolnăvirilor din China a explodat. În luna februarie 2020 pe lângă China alte state au raportat au raportat cazuri de infectare cu noul coronavirus. Țările în care au fost semnalate primele cazuri confirmate erau: Thailanda, Coreea de Sud, Japonia, Franța, Taiwan, Macau, Hong Kong și Statele Unite. Au urmat , Franța , Italia , Spania , Marea Britanie devenite focare de răspândire a coronavirusului unde situația a fost ținută sub control cu mari dificultăți.
Probabil mulți dintre cei preocupați de impactul catastrofal al virusurilor la nivel global sunt contrariați de sincronizarea ( aproape perfectă) a celor două pandemii la care facem referire. Cele două episoade pandemice consemnate de istorie au apărut la un interval de (fix) un secol dar în zone geografice diferite și pe continente aflate la o distanță semnificativă: Europa și Asia. În cazul pandemiei de gripă spaniolă izbucnite în 1918 se pare că sursa a fost localizată în teatrele de operațiuni militare și în tranșeele Primului Război Mondial. În acele locuri în care se desfășurau ostilitățile militare existau: cadavre animalelor în descompunere, mulți combatanți căzuți în lupte, multă umiditate și foarte multe bacterii provenite din procesul de descompunere al cadavrelor lăsate în teatrele de operațiuni[1]. În acest mediu infectat trăiau foarte multe specii de rozătoare purtătoare ale bacteriilor. Această „combinație” letală a favorizat apariția unui virus extrem de violent și necunoscut care se manifesta în forma gripei acute la oameni. În epocă, pandemia a fost foarte mediatizată în Spania unde au existat aproape 8 milioane de oameni infectați dintre care au murit 500.000 de bolnavi. Aliații Primul Război Mondial au numit-o gripă spaniolă deoarece a primit mai multă atenție în presa iberică decât în restul Europei. Spania nu a fost implicată în conflictele generate de beligeranți iar presa nu era cenzurată ca în restul Europei, acest aspect permițând ca informațiile despre epidemie să circule și să creeze o teamă generalizată. Extinderea majoră a epidemiei s-a produs ca urmare a demobilizării soldaților de pe front și întoarcerea către locurile de origine ale celor care activaseră pe front. În acest mod epidemia a ajuns în multe țări și pe mai multe continente o dată cu întoarcerea soldaților de pe front, afectând în principal tinerii. Pandemia de „gripă spaniolă” a înregistrat o rată ridicată a mortalității care a ucis între 50 și 100 milioane de persoane din toată lumea între anii 1918 și 1919[2].
Specialiștii infecționiști și virusologii consideră că pandemia de „gripă spaniolă” a reprezentat una dintre cele mai letale boli care se poate încadra în cele mai devastatoare pandemii din istoria umanității. Multe dintre persoanele care au căzut victime au făcut parte din comunități formate din tineri și persoane sănătoase. Prin acest aspect „gripa spaniolă” a fost total diferită de celelalte pandemii care au afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită sau cu sistemul imunitar scăzut.
Epidemia a fost observată și s-a manifestat prima dată în orașul Fort Riley, statul Kansas din Statele Unite la 11 martie 1918. Rata mortalității pandemiei din 1918-1919 nu este cunoscută cu precizie, dar se estimează că aproximativ 30-50% din populația de pe glob din acel moment a suferit de această boală, letalitatea fiind între 2,5-5%, cu variații de la o țară la alta. Gripa spaniolă a a ucis 25 milioane de oameni în primele 25 de săptămâni. Pentru a vedea violența cu care se manifesta gripa spaniolă o putem compara cu SIDA care a ucis 25 de milioane de persoane în primii 25 de ani de la apariția bolii. Gripa spaniolă a ucis doar în India 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populația din acea zonă, atingând o rată a mortalității de până la 25% în unele zone din India. Un aspect semnificativ îl putem găsi în armata indiană, unde cel puțin 22% dintre soldații care s-au îmbolnăvit au murit.
O parte a soldaților indieni au fost implicați în luptele de pe frontul din Europa. În Statele Unite virusul gripal a infectat circa 28% din populație și se estimează că au murit între 500 și 900 de mii de oameni. În Marea Britanie au murit 200.000 de persoane, în Franța au decedat între 400 și 600 de mii de oameni. În Alaska și în Africa de Sud au murit comunități întregi. În Australia au murit 10.000 de persoane și în Insulele Fiji au murit 17% din populație în doar două săptămâni, iar Samoa Occidentală au murit circa 22% din locuitorii acelor zone . Procentele de oameni afectați au fost imense și cifrele arată că au decedat mai multe persoane decât în prima conflagrația mondială în care au murit aproximativ 40 de milioane de oameni. Efectele acestei pandemii de gripă au fost devastatoare și au avut consecințe semnificative în plan demografic global aferent primei jumătăți a secolului XX. Unele surse istorice și anumiți cercetători susțin că Primul Război Mondial nu a fost cauza directă a „gripei spaniole”, însă mișcările masive de trupe au ajutat la extinderea bolii transformând-o în pandemie. Cercetătorii cred că sistemul imunitar ale soldaților era slăbit datorită tensiunii luptelor, atacurilor chimice, sporind în acest fel astfel probabilitatea de extindere a virusului și de instalare a bolii.
Numărul mare de soldați care călătoreau cu trenul precum și modernizarea sistemului de transport feroviar a făcut posibilă propagarea pandemiei într-un număr mare de comunități. Extinderea rapidă a bolii a fost favorizată și de puținele cunoștințe despre evoluția gripei care nu era cunoscută și, în acest context , mijloacele de tratament au fost reduse, de cele mai multe ori tradiționale : chinină, aspirină, ceaiuri, tonice cardiace (camfor) și alte asemenea remedii. Aceste tipuri de tratament nu au avut efect datorită faptului că virusul a fost extrem de rezistent și a suferit mutații genetice de tulpină gripală necunoscută ceea ce a făcut ca tratamentul să nu poată opri răspândirea pandemiei. Conform altor surse „gripa spaniolă” este un tip de gripă din categoria gripei aviare din perioada contemporană. Această prezentare a pandemiei din 1918-1919 este asemănătoare cu ceea ce se poate transforma într-un pericol global în 2020 prin răspândirea coronavirusului extrem de contagios și cu potențial letal. Pericolul extinderii pandemiei apare la exact 100 de ani de la anteriorul episod pandemic , reprezentat de „gripa spaniolă” care a ucis zeci de milioane de persoane. Foarte mulți dintre noi se întreabă : cum este posibilă apariția unor astfel de pandemii la un interval de timp și într-o ciclicitate precisă? Care ar fi ceasul biologic planetar care declanșează astfel de pandemii cu însemnate efecte globale? Pandemiile reprezintă un „instrument” de reglare naturală a ecosistemului planetar , afectat de modernizarea societăților generatoare de grave dezechilibre? Toate aceste întrebări vor primi un răspuns în timp și foarte dificil de stabilit cu exactitate. Ceea ce este cert și palpabil în prezent este actuala pandemie căreia îi suntem martori deopotrivă și pe care guvernele, sistemele de sănătate , oamenii încearcă să-i limiteze efectele nocive tot mai prezente în viața noastră.
Dacă am compara modul în care a fost conștientizat pericolul pandemic reprezentat de „gripa spaniolă” și pandemia de coronavirus vom putea observa reacțiile diferite ale mass-mediei, ale autorităților, ale oamenilor. Dacă în cazul pandemiei din 1918 s-a intervenit relativ târziu în cazul crizei de coronavirus din 2019 au fost luate măsuri imediate (deși unele dintre ele timid) de către multe state în care au apărut cazuri dar și din statele amenințate de pericolul izbucnirii pandemiei de coronavirus (2019 nCoV). Tipul diferit de acțiune pe care l-au adoptat statele în cazul celor două pandemii este dictat și de contextul în care au apărut cele două episoade la nivel global. În cazul „ gripei spaniole” realitățile au fost cunoscute mai târziu deoarece era stare de război și presa, în multe state aflate în stare de război, era cenzurată, informațiile legate de pandemie au fost autorizate să fie publicate când era prea târziu. În cazul pandemiei de coronavirus lucrurile au stat diferit în sensul că informațiile legate de virus și pericolul generat de acesta s-au răspândit relativ repede deși autoritățile chineze au negat în primă fază că ar exista un pericol, după ce declarațiile unui medic chinez ( Li Wenliang) au fost infirmate iar respectivul medic arestat conform unor surse[3].
Primele cazuri suspectate de coronavirus au fost raportate la 31 decembrie 2019[4] însă primele cazuri de boală simptomatică au apărut la începutul lunii decembrie mai precis la 8 decembrie 2019[5]. Focarul infecției a fost localizat în Piața centrală din orașul chinez Wuhan care a fost închisă la 1 ianuarie 2020. Paralel cu măsurile administrative au fost izolate și plasate în carantină persoanele care au prezentat semne și simptome ale infecției cu noul coronavirus. Numărul deceselor provocate de noul tip de coronavirus a început de la câteva sute în China, unde au fost confirmate 11.791 de cazuri de contaminarea, a informat sâmbătă Comisia Națională de Sănătate. Provincia Hubei, rămâne centrul epidemiei fiind plasată sub carantină, cu drumurile și transportul public închise, permițând doar unui număr mic de oameni să încalce aceste restricții. Sursa coronavirusului are fi una de origine animală și se pare că a suferit o mutație genetică la om.
Peste 100000 de persoane, s-au infectat intrând în contact virusul și au murit la nivel global. Peste două milioane de persoane au fost monitorizate și ulterior plasate în carantină sau în izolare și supuse tratamentului. Cercetările sursei de proveniență a bolii au identificat orașul Wuhan, unde în decembrie 2019, a fost identificat un grup de persoane care prezentau simptomele unei „pneumonii de cauză necunoscută”. Astăzi pandemia este prezentă pe tot globul datorită gradului mare de interconectare al statelor și societăților de pe întreaga planetă. Economia globală, serviciile publice, serviciile medicale, tehnologiile informatice, cercetarea sunt interdependente. Oamenii se deplasează în orice colț al lumii luând contact cu mii de alți semeni, contribuind la răspândirea temutului virus.
Șansa întregii umanități rezidă în faptul că în era informației și tehnologiei guvernele, instituțiile, oamenii pot lua măsuri, pot limita efectele pandemiei. Sperăm ca această criză să nu scape de sub control și să fie limitată în efectele ei nocive. Să sperăm că numărul deceselor provocate de această pandemie să fie extrem de reduse și să nu fie atinse cifrele catastrofice ale pandemiei din 1919. Oricare ar fi sursa acestei epidemii un lucru este cert, că virusul se răspândește cu repeziciune în diferite comunități și are potențial letal, ar putea ucide zeci de milioane de oameni în zone geografice cu totul opuse. Începând cu autoritățile chineze toate guvernele statelor afectate de coronavirus au declanșat o mobilizare fără precedent în propriile sisteme de sănătate încercând pe cât posibil să limiteze efectele acestei pandemii.
În același timp trebuie să ținem cont și de evoluția tehnologiei la nivel global, de evoluția sistemelor de intervenție medicală , dar și de canalele de comunicare care permit ca o știre să facă înconjurul planetei în câteva minute. Toată această evoluție a societății va avea un impact major în ceea ce privește monitorizarea epidemiei și răspândirea acesteia. În ciuda evoluției și modernizării societății, a evoluției domeniului medical putem observa cum la anumite intervale de timp tulpinile de viruși pot suferi mutații genetice și pot declanșa epidemii sau pandemii cu efecte teribile la nivelul întregii planete. Oamenii își imaginează tot felul de scenarii cu privire la epidemii sau la pandemii, scenarii care s-au confirmat în anumite perioade ale evoluției umanității. Gripa spaniolă și coronavirusul, ca evenimente nocive globale, sunt despărțite de un secol de evoluție a umanității și pot demonstra încă odată că nu putem fi siguri nicicând de imunizarea oferită de evoluția medicinei și de securitatea mediului în care trăim. Putem să susținem că pandemia de gripă spaniolă ,declanșată în 1918, nu are nicio legătură cu pandemia declanșată de coronavirus în 2019, însă observăm că cele două episoade pandemice au apărut acolo unde au existat vulnerabilități ale sistemelor instituționale, unde erau concentrate mari aglomerări umane și unde normele de igiena au fost grav afectate. Nu putem ignora pericolele ascunse care pândesc la tot pasul și care au un potențial letal extrem. Trebuie să reunim eforturile comune în ceea ce înseamnă prevenția și lichidarea surselor care amplifică pericolul și care sunt capabile să-l declanșeze. Deși au izbucnit în două zone geografice aflate la mari distanțe una de alta potențialul de extindere al pandemiilor este major având ca efect o depopulare masivă a unor zone dar și afectarea ireversibilă a geneticii umane. Europa a fost continentul în care a izbucnit pandemia de „gripă spaniolă” din 1918 care, ulterior, s-a extins pe aproape toate continentele, ucigând aproape 100 de milioane de oameni. Epidemia de coronavirus a izbucnit, după exact un secol, pe un alt continent, Asia, într-un oraș suprapopulat din China și are potențial uriaș de contaminare, fiind capabil să infecteze și să ucidă sute de milioane de oameni. Este foarte important ca eforturile de limitare a pandemiei să fie comune și să includă contribuțiile tuturor statelor afectate pentru ca societatea contemporană să poată învăța din evenimentele tragice oferite de istorie. Aș încheia această scurtă analiză cu optimism luând în considerare capacitatea și rapiditatea cu care s-a acționat în majoritatea statelor ceea ce dovedește capacitatea sistemelor politice contemporane în a limita și eradica un flagel, catastrofă naturală sau pandemie. Toate organismele internaționale responsabile de sistemele de sănătate se află în stare de alertă încercând să limiteze pe cât posibil efectele nocive pe care le are pandemia la nivel global încât aceasta să nu se transforme într-o tragedie umanitară așa cum s-a întâmplat în 1918-1919. Depinde de noi toți ca cifrele deceselor să nu crească și să nu se vorbească în viitor de neputința de a limita și de stinge definitiv acest fenomen complicat și nociv care se află în plină desfășurare.
Constanța,
21 aprilie 2020
[1] Niall Johnson: Britain and the 1918-19 Influenza Pandemic: A Dark Epilogue. Routledge, London and New York 2006, pp.16-19.
[2] Ibidem, pp.67-71.
[3] https://www.ansa.it/canale_saluteebenessere/notizie/vita_da_medico/2020/02/06/morto-il-medico-cinese-che-diede-lallarme_98730a59-54d1-4e72-bf1e-1311eda06cc1.html accesat la data de 17.04.2020.
[4] https://web.archive.org/web/20200115000103/https://www.telegraph.co.uk/global-health/science-and-disease/refuses-rule-human-to-human-spread-chinas-mystery-virus-outbreak/, accesat la data de 17.04. 2020.
[5] https://web.archive.org/web/20200117052717/https://science.sciencemag.org/content/367/6475/234.full, accesat la data de 16.04.2020.