Institutul nostru lansează un proiect de reflecție intitulat „Jurnal academic pe timp de criză”. Acesta însumează gândurile, reflecțiile și analizele cercetătorilor noștri în fața crizei de pandemie pe care o străbatem cu toții. Textele publicate în revistele, site-urile sau paginile de Facebook ale Institutului vor fi ulterior publicate într-un volum-mărturie (ISPRI).
CRIZA DE ASTĂZI
CUM SE PREGĂTEȘTE ROMÂNIA PENTRU CRIZELE DE MÂINE?
Articol semnat de Cristina Vohn
Criza actuală care se manifestă la nivel global a adus în discuție tot felul de scenarii de reconfigurare a sistemului internațional. Multe voci susțin că este sfârșitul globalismului, altele că este sfârșitul sistemului unipolar cu Statele Unite în rolul de lider global – fără a se încumeta să afirme dacă liderul care se afirmă agresiv astăzi, China, va lua locul SUA sau va fi numai una dintre marile puteri ale viitorului, în cadrul unui sistem multipolar. Cert este că toate acestea sunt doar scenarii, iar viitorul este aproape imposibil de prevăzut acum, de vreme ce criza medicală globală este în plină desfășurare și va fi urmată de o criză economică – ce deja se manifestă – și o criză socială, pe o durată indefinită și cu efecte pe care nici nu le putem întrevedea acum.
Uniunea Europeană traversează și ea o criză majoră. Dincolo de propaganda agresivă pe care o promovează adversarii ei pe rețele sociale și nu numai, disensiunile din cadrul UE sunt reale. Ideea reluată a lansării euro bondurilor a împărțit din nou Uniunea în două grupuri dure care nu sunt dispuse la concesii. Se vorbește acum de divizarea nord-sud în UE, cea est-vest nu mai există… Cum va evolua situația din UE rămâne de văzut, scenarii dintre cele mai pesimiste sunt lansate și cu privire la ce se poate întâmpla aici. Cum evenimentele sunt în plină desfășurare e greu de anticipat acum care va fi deznodământul acestora.
Ce face România?
România e parte a Uniunii Europene și a NATO cu toate valorile și principiile lor, de la care nu poate abdica. E și normal să fie așa. Ca parte a UE și NATO, România a cunoscut perioada cea mai stabilă din punctul de vedere al securității proprii din întreaga ei istorie. Nu intră în discuție o altă opțiune, cu toată confuzia care se încearcă a fi propagată pe rețele media în societatea românească.
Sursa https://ro.maps-romania.com/harta-lumii-romania
Cu toate acestea, vreau să cred că la nivelul leadership-ului statului român sunt creionate scenarii pentru cele mai negre situații care pot să apară pe scena europeană și mondială. Vreau să cred că sunt gândite posibile reacții și poziții ale României mai ales pentru scenariile pe care nu ni le dorim, mai ales pentru acestea.
Lumea actuală pare că se confruntă cu crize din ce în ce mai frecvente și mai variate, cu schimbări majore și rapide, dincolo de voința și putința statului român, acum când statele revin cu forță cu scena internațională. Nu ar trebui să ne uităm statutul, de stat european mijlociu, de non-putere a timpurilor noastre. Și ar trebui să ne amintim de decalogul pe care marele diplomat Mircea Malița ni l-a lăsat cu privire la comportamentul statelor mici în politica internațională. Aș reaminti aici doar primul punct: „O ţară mică construieşte relaţii bune cu toate marile puteri. Nu are litigii cu ele, nu le provoacă, nu le insultă. Războaiele se termină prin încheierea păcii şi marile puteri stau pe scaunele principale. În ultimă instanţă ele iau deciziile asupra viitoarelor frontiere, statutului diferitelor ţări mici, mărimii şi teritoriilor lor.“ (Mircea Malița, Mare și mic, București, Editura ISPRI, 2016.)
Să nu ne facem iluzii că ne va întreba cineva cum vom dori să arate lumea la finalul acestor crize. Deciziile sistemice vor fi luate tot de marile puteri, ca întotdeauna. Din acest punct de vedere nu-mi pare că globalismul a schimbat ceva: realismul, interesele și puterea domină relațiile internaționale; sunt folosite doar alte instrumente pentru promovarea lor.
În cazul unui stat ca România, ceea ce ni se pare astăzi a fi sigur și de netăgăduit, se poate transforma peste noapte într-un coșmar. Nimic nu e veșnic și-n epoca transformărilor rapide, orice se poate întâmpla. De aceea, cred că, în spatele cortinei, România trebuie să-și imagineze ce poate face în cele mai negre scenarii ce pot să apară atât în Europa cât și în lume.
Măcar noi să învățăm ceva din lecția pe care o trăim astăzi, dacă alții se nu. Nu de alta, dar să nu ne ia din nou istoria pe sus și nici să nu știm ce se întâmplă cu noi… Fie ca acele scenarii să nu devină niciodată realitate!