Institutul nostru lansează un proiect de reflecție intitulat „Jurnal academic pe timp de criză”. Acesta însumează gândurile, reflecțiile și analizele cercetătorilor noștri în fața crizei de pandemie pe care o străbatem cu toții. Textele publicate în revistele, site-urile sau paginile de Facebook ale Institutului vor fi ulterior publicate într-un volum-mărturie (ISPRI).
DE CE UE NU A PUTUT SĂ INTERVINĂ ÎN CRIZA MEDICALĂ PROVOCATĂ DE COVID-19
Articol semnat de Cristina Vohn
Imediat după izbucnirea crizei medicale în multe state membre afectate de pandemia de coronavirus, Uniunea Europeană a fost acuzată că nu a intervenit să ajute statele membre. În fața dezastrului medical cu care se confruntau și se confruntă și astăzi statele membre, mulți și-au îndreptat atenția spre Bruxelles. De ce UE nu a făcut nimic să ajute statele care aveau lipsuri majore de materiale medicale și care făceau față cu greu (acum și mai greu) numărului (ce creștea și crește încă zilnic) de persoane infectate ce aveau nevoie de îngrijiri medicale?
Sursa European Commission – European Union
Răspunsul corect la această întrebare este dat de lipsa competențelor Uniunii în sistemele medicale ale statelor membre, asa cum prevăd tratatele în vigoare. Tratatul de la Lisabona stipulează faptul că „Acțiunea Uniunii respectă responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor de sănătate, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală. Responsabilitățile statelor membre includ administrarea serviciilor de sănătate și de îngrijire medicală, precum și repartizarea resurselor care sunt alocate acestora.“ (Art. 152 ) Iar articolul 2 C precizează că „obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în acest tratat“ intră în categoria competențelor partajate între Uniune și statele membre. (Vezi Tratatul de la Lisabona).
Instituțiile europene nu au competențe în a „defini politicile de sănătate“, nici în „organizarea și asigurarea serviciilor de sănătate și asistenței medicale“ (https://eur-lex.europa.eu/summary/chapter/public_health.html?root_default=SUM_1_CODED%3D29&locale=ro), toate acestea fiind în competența statelor naționale. Ceea ce poate face Uniunea este să asigure cooperarea între statele membre în domeniul sănătății publice. Aceasta este atribuția de bază a comisarului pentru sănătate și siguranță alimentară.
„Cu ani în urmă, statele membre au decis ca problemele sănătăţii să rămână în competenţa guvernelor naţionale“ a reamintit răspicat în data de 21 martie fostul președinte al Consiliului European, Donald Tusk, care cerea „să se facă diferența între fapte și propaganda anti-UE“. (https://www.caleaeuropeana.ro/coronavirus-presedintele-ppe-donald-tusk-denunta-comportamentele-nationaliste-ale-unor-state-membre-ue-si-pledeaza-pentru-o-uniune-mai-unita-dotata-cu-mai-multe-instrument/) Donald Tusk acuza statele naționale de comportamente naționaliste, acestea având competențe, atribuții și responsabilități depline asupra propriilor sisteme medicale. În fața crizei medicale grave pe care o traversează multe state membre, UE a părut în această privință a fi împinsă în rolul de „țap ispășitor“.
Poate că singura instituție europeană care ar fi putut și ar fi trebuit să facă mai multe lucruri înainte de izbucnirea pandemiei este Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, o agenție a UE care are ca misiune „îmbunătățirea mijloacelor de apărare ale Europei împotriva bolilor infecțioase“ și care „efectuează evaluări rapide ale riscurilor“. (https://ec.europa.eu/info/live-work-travel-eu/health/coronavirus-response/public-health_ro) Această agenție a avut o primă informare despre virusul apărut în China în data de 14 ianuarie, urmate de informări în 25 ianuarie (după semnalarea primelor cazuri de personae infectate în Franța) și 28 ianuarie (după primele cazuri din Germania). În ultima informare, agenția aprecia că „e probabil să apară mai multe cazuri în Europa“ dar că „ne așteptăm să vedem transmisii (de la om la om, n.n.) locale (limitate) în Europa“. „Întrucât din ce în ce mai multe cazuri sunt raportate la nivel global, acest lucru crește, de asemenea, probabilitatea unor cazuri importate sporadic în țările UE“, se mai preciza în evaluarea Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. (https://www.ecdc.europa.eu/en/news-events/ecdc-statement-following-reported-confirmed-case-2019-ncov-germany) Evaluările inițiale ale acestei agenții europene vizavi de riscurile pe care le reprezenta epidemia din China pentru Europa, au fost departe de realitatea cu care se confruntă astăzi statele membre ale UE. Ulterior agenția și-a revizuit estimările și a publicat pe site-ul său informații despre noul virus și studii referitoare la metodele și modalitățile de răspuns în cazul pandemiei.
27.03.2020