Institutul nostru lansează un proiect de reflecție intitulat „Jurnal academic pe timp de criză”. Acesta însumează gândurile, reflecțiile și analizele cercetătorilor noștri în fața crizei de pandemie pe care o străbatem cu toții. Textele publicate în revistele, site-urile sau paginile de Facebook ale Institutului vor fi ulterior publicate într-un volum-mărturie (ISPRI).
O distopie
Articol semnat de Carmen Burcea
2020 va rămâne în enciclopediile de relații internaționale drept annus horribilis. Pe fundalul crizei sanitare, care afectează întreg mapamondul, fără a diferenția între axe, alianțe, uniuni sau poli de putere, se proiectează un cortegiu de consecințe socio-economice și geopolitice. Este un război la scară planetară cu un inamic invizibil altfel decât la microscop: coronavirus.
Două narațiuni – cea chineză și cea americană – s-au contrapus, fiecare consemnând (mai mult sau mai puțin voalat) originea acestuia între stratagemele rivalului – https://elpais.com/internacional/2020-03-21/la-pandemia-abre-un-nuevo-campo-de-batalla-entre-estados-unidos-y-china.html; https://www.elpais.com.uy/mundo/origen-coronavirus-china-niega-epicentro-sugiere-teorias.html.
Între timp însă, virusul s-a propagat și a devenit global, presărat de-a lungul și de-a latul lumii. În calea sa, s-au retrasat brusc frontierele, iar motto-ul Uniunii Europene – Unitate în diversitate – a părut că se volatilizează ca un balon de săpun. Apropo de spălatul pe mâini… Nucleul dur al Uniunii (Germania și Franța) a anunțat măsuri individuale, naționale. Iar primul ajutor concret dat Italiei a venit din partea Chinei – https://www.lastampa.it/cronaca/2020/03/13/news/l-aiuto-cinese-all-italia-materiale-esperti-e-i-risultati-del-lavoro-di-migliaia-di-medici-1.38588578. Un exercițiu de imagine, de soft power – ar spune unii. Poate. Dar șovăielnica UE a ratat startul – https://www.elconfidencial.com/mundo/europa/2020-03-20/donde-esta-union-europea-coronavirus-gobierno_2507520/. Dintr-o perspectivă nouă, s-a repus pe tapet un diferend mai vechi între național și supranațional.
La o scară mai mică, a vieții cotidiene, coronavirusul ne-a schimbat brusc uzanțele, prioritățile, aspirațiile, codurile sociale. Și tot brusc au intrat în vorbirea noastră curentă cuvinte precum: pandemie, izoletă, termoscaner, telemuncă, telescoală, etc. Starea de spirit a basculat dramatic. După primele zile în care rețelele de socializare au fost suprasaturate de sarcasme și cimilituri, ritmul și tonul lor s-a domolit. Am privit pe WhatsApp diverse filmulețe cu ”programe de carantină” și ne-am amuzat – https://www.youtube.com/watch?v=y5l5Td-jpLo. Zâmbetul a înghețat însă, când din Italia au venit imagini cu camioanele militare care transportau victimele acestui virus –
Iar Spania se pregătește acum pentru un scenariu similar – https://www.youtube.com/watch?v=oDXqdwR2cLs
Atitudinea inițială, de negare a amplorii epidemiei, nu a fost străină nici liderilor – de la Donald Trump la Boris Johnson. Iar schimbarea discursului lor este acum la 180 de grade – https://www.france24.com/es/20200320-coronavirus-estudio-confinamiento-distancia-social-pandemia
Bătrânul continent e vulnerabil. Ca într-o distopie. Iar trecerea de la utopie la distopie s-a făcut brusc. Și fără rit.
[C.B, 24/03/2020]